jardiniere imaginare
11 ianuarie 2011Articol publicat in: Personal
Ajunsese in sfirsit la destinatie sau cel putin trenul mai avea citeva momente pina la oprirea in statie. Nu mai fusese niciodata in orasul ala industrial din nord estul Cehiei, de fapt mai fusese dar cu foarte multi ani in urma, chiar inainte sa il cunoasca pe el dar pe vremea aia ajungea acolo cu un autobuz. (Ce chinuitoare erau diminetile din perioada aia, trebuia sa se trezeasca pe la 4 dimineata, era inca iarna si drumul cu autobuzul parea interminabil iar soferii cehi pareau mai tot timpul mahmuri in zori, innecati inca in berile locale ingurgitate in noptile anterioare in hospodele din Cehia de Sud Est.)
Era prima data cind ajungea in orasul L. cu trenul si el chiar o avertizase ca sunt doua statii de tren asa ca trebuisera sa decida in care sa isi dea intilnirea. El sugerase gara S. pentru ca era mai intima..Tot drumul ea isi inchipuise o gara cu jardiniere de flori toamna, cu banci de lemn si lampadare, oricum ceva romantic..Doar el descrisese gara ca fiind una intima. Nu mai conta cum ar fi aratat, important era ca el urma sa fie acolo…asta era esentialul.
In ultimele minute petrecute in tren, desi nu dorea sa vizualizeze revederea totusi mintea ei incepuse sa creeze un scenariu cu totul nou: fara sa mai dea vreo importanta aspectului garii si-a dat seama ca el nu va fi acolo! Pur si simplu! Desi intilnirea lor fusese planuita si rasplanuita, ea putea sa parieze pe orice si cu oricine ca el nu urma sa fie acolo…Il cunostea mult prea bine (ce-i drept, il cunostea mai mult prin smsuri decit in realitate) si pentru o secunda chiar s-a bucurat la gindul ca nu o sa il vada pe peron asteptind-0 cu un buchet de garoafe ca un papitoi. Asta nu inseamna ca ORICE barbat care asteapta o femeie cu flori ar fi un papitoi..Unora chiar le sta bine, dar el, cu statura lui miniona aproape ar fi parut putin caraghios.
Cu acest ultim scenariu in minte nu a mai fost nici surprinsa si nici suparata ca el nu era intr-adevar acolo. Nu era nici urma de jardiniere, nu era mai nimeni pe peron si gara nu era nici pe departe intima. Oare cit de oribila ar fi fost gara cealalta? Se bucura ca nu trebuise sa afle. Peste citeva minute l-a zarit. Venea grabit dinspre un autobuz care tocmai oprise linga gara, fara flori, si cu un zimbet nevinovat : “Stii, ti-am trimis sms sa iti zic sa te dai jos la cealalta gara dar se pare ca nu l-ai primit” ….Ea i-a zimbit la fel de nevinovat si l-a lamurit ca nu avea roaming pe telefon. O revedere fara ifose, ca si cum nu se vazusera de vreo 2 zile.
