adrese
25 ianuarie 2011Articol publicat in: Personal
O sa fie bine? E ceea ce trebuie sa facem? O sa supravietuiesc necunoscutului? De ce sa imi fie frica? Va fi un loc ca toate celelalte, cu multe zile insorite pe an, asta chiar ca e avantaj la cit de usor ma intristez singura…Tot ce pot sa fac e sa sper ca va fi bine, ca pur si simplu ne urmam destinul si nimic altceva.
Imi placea sa cred ca mi-am gasit locul, ca ii apartin, ca nu o sa mai imi dezgrop radacinile de aici. Ca o sa ma gasesc aici zi de zi, an de an pina la moarte. Ma fascina ideea ca prind radacini. Nimic nu mi se pare mai admirabil decit statornicia. Statornicia in familie. Statornicia in profesie. Statornicia in relatii. Statornicia. De cite ori mi-a fost dat sa ma mut pina acum, cite adrese in 3o + ani? Le numar doar pe cele din ultimii zece ani: ah, doar 8 …urmeaza a 9-a.
Imi placea sa stau vizavi de biblioteca universitara si linga Druzba, caminul studentesc unde se nascuse demult una din cele mai mari iubiri din cite au existat. Pe locul unu ar trebui sa fie casa mea, nu apartamentul ala. Totusi casa mea e departe de tot ce iubesc. Nu cunosc pe nimeni aici si nici nu as vrea. As vrea sa ma rezum la Buna ziua cu toti de pe-aici.
Cind eram mica o rugam sau intrebam pe mama daca mergem la Brasov, aveam o obsesie cu Brasovul. N-am trait nici o zi acolo desi e visul meu. Visul meu nu e America, e Brasovul. Poate intr-o zi…
Astazi iar a tipat la mine si mi-a reprosat ca mi-am ales o cariera proasta. Ca ar fi trebuit sa fac ASE sau Drept si deveneam “notarita” si ce bine ar fi fost? Da, probabil ca daca as fi urmat dreptul mi-as fi stiut drepturile mai bine. Uneori cred ca ar merita sa fie in puscarie si nu liber. Da, imi schimb adresa pentru a 9-a oara si ar trebui sa fiu fericita, nu o sa mai fiu linga el, nu o sa mai imi urle ca mi-am gresit cariera, ca nu fac suficienti bani, ca nu sint la fel de buna ca si el…Intr-adevar, l-am dezamagit din prima clipa cind am aparut pe lume. Nu eram baiat. Si de aici lungul sir de dezamagiri…Niciodata la fel de buna cit el.
E un oras, pe coasta de est care ma fascineza. La fel de mult ca si Brasovul. Pe undeva pe linga Boston. I-am spus ca mi-ar placea sa traiesc acolo. A rabufnit din nou! Uneori imi inchipui viata fara el si nu simt nimic. Nici o pierdere, din contra o usurare. Nu cred ca mi-ar fi dor de el si daca mi-ar fi nu ar trece mult timp pina sa imi aduc aminte de vreun scandal…si dorul s-ar stinge imediat. Probabil sunt inconstienta si nu stiu cu adevarat ce ar fi de fapt.
Notarita, manager, doctorita, avocat…Nu as da pentru nimic in lume scrisul!
